La finalul lunii iunie, aproape o sută de practicanți de Qwan Ki Do din întreaga țară au venit în stațiunea Venus de pe litoralul românesc, unde de ani de zile își desfășoara pregătirea specifică de vară. Academy Hotel s-a dovedit și de această data o gazdă primitoare și le-a pus acestora la dispoziție întreaga logistică de care dispune, inclusiv dojo-ul în aer liber, cel mai mare din Europa la ora actuală, astfel încât stagiul să se desfășoare în cele mai bune condiții. Am profitat și noi de ocazie pentru a afla direct de la sursă tainele Qwan Ki Do-ului și care sunt perspectivele acestui sport, dar mai ales cine sunt practicanții săi în România. În acest sens am stat de vorbă cu Ovidiu Covaci, directorul tehnic în cadrul Federației Române de Qwan Ki Do, într-un interviu care nu lasă loc de interpretări sau întrebări fără răspuns pentru nimeni dintre cei care ar putea fi interesați de practicarea acestui sport.
Reporter: Domnule Covaci v-aș invita înainte de toate să ne descrieți stagiul care are loc în acest an.
Ovidiu Covaci: În acest an acest an continuăm tradiția stagiilor de vară pe litoral. De opt ani de zile venim aici, în Venus, unde avem parte de cazare la hotel Academy, în condiții din ce în ce mai bune. În fiecare an apar amenajări care ridică din punct de vedere calitativ sejurul nostru. De curând a apărut și acest dojo în aer liber, unul exceptional, care ne permite să ne facem antrenamentele noastre de seară. De asemenea, el le este de un real ajutor și celor care se pregătesc de susținerea examenului de centură care are loc la finalul stagiului.
Rep: Despre câți participanți vorbim de această data?
O.C.: În această vară sunt 80 de practicanți care au venit alături de noi. De regulă, participanții la stagiul de vadă sunt practicanți cu gradul minim centură neagră, dar vin și practicanți care sunt imediat în urmă, respectiv al al patrulea cap albastru, care se pregătesc să promoveze examenul național care are loc la finalul fiecărui stagiu.
Rep: Cât contează pentru practicanții de Qwan Ki do să aibă niște condiții de pregătire cel puțin decente?
O.C.: Noi desfășurăm de 30 de ani aceste stagii pe litoral. Dimineața facem antrenament pe malul mării, antrenament de forță, de gimnastică energetică, iar seara venim în acest dojo, unde avem absolut toate condițiile, în așa fel încât să nu ne accidentăm și să ne putem desfășura un antrenament la un nivel de calitate foarte bun. Noi ne adaptăm, pentru că așa am educați în artele marțiale, să putem face antrenament pe orice suprafață, dar condițiile de aici sunt cu totul deosebite.
Rep: Qwan Ki Do nu este un sport sau o artă marțială despre care se vorbește prea des. Cine sunt practicanții de regulă?
O.C.: Qwan Ki Do este o artă marțială care în România se practică din 1981, an în care s-a înființat la nivel mondial și Federația Internațională de Qwan Ki Do. Fondatorul acestui stil este de origine vietnameză, se numește Pham Xuan Tong, locuiește în Franța din 1968, a crescut în artele marțiale în Vietnam, și apoi a venit în Franța unde a dezvoltat un stil de artă marțială să spunem nu neapărat foarte cunoscut, dar de origine chino-vietnameză, pentru că maestrul său a fost de origine chineză, pe nume Châu Quan Ky. Practic, în onoarea maestrului său a dat și această denumire. În România se practică din 1981, chiar dacă a fost acea perioadă înainte de ’90 în care era neoficială practica, nu era la liber, în sensul că nu aveam acces în săli, trebuia să ne antrenăm mai pe ascuns, trebuia să spunem că facem judo, gimnastică, etc. Din luna ianuarie a lui 1990 Qwan Ki Do a început să facă parte din Federația Română de Arte Marțiale, care a luat și ea ființă la acea data. Aveam la acel moment aproximativ 500 de practicanți și aproape zece cluburi. Anii au trecut, noi ne-am dezvoltat, suntem în prezent 50 de cluburi, peste 2.000 de practicanți în toată țara. La nivel mondial suntem printre țările cu cei mai mulți practicanți, cu rezulta foarte bune la competițiile internationale… Ca dovadă, la ultimul campionat european, desfășurat în Germania, în aprilie, din 50 de probe România a câștigat 34. În concluzie, atât la nivelul de seniori, cât și la nivelul de copii suntem într-o poziție fruntașă. Anul trecut s-a desfășurat în Italia Campionatul Mondial pentru copii și juniori, unde România a câștigat 70% din medaliile puse în joc.
Rep: Practic, am putea spune că perspectivele sunt cât se poate de bune pentru practicanții de Qwan Ki Do din ROmânia și pentru dumneavoastră, și pentru cluburi…
O.C.: Din punctual nostru de vedere, lucruri sunt în regulă, ne adaptăm, ca principiu pe care maetrul nostru fondator îl promovează: adaptare și armonie, la condițiile pe care guvernanții le acordă sportului în general și artelor marțiale în special. (…) Supraviețuim, nu avem de ales, însă nu putem spune că artele marțiale au un număr mic de practicanți, din contră, sunt foarte mulți în România, mai mult decât majoritatea celorlalte discipline și mai mult decât majoritatea disciplinelor olimpice, vorbind aici de canotaj, gimnastică sau altele de tradiție. Și dacă luăm pe ansamblu, sunt peste 30 de mii de practicanți de arte marțiale în România la un buget alocat pe toate federațiile cam de cinci-șase ori mai mic decât al unei federații olimpice. Dar, chiar și așa, tot cei de la acestea din urmă sunt nemulțumiți că li se dau prea puțini bani, în comparație cu noi. Artele marțiale, dincolo de latura sportivă care reprezintă, să spunem, 25% din ansamblu, înseamnă educație, sănătate. Pe lângă asta, atunci când mergem pe linia sportivă suntem ambasadori ai României.
Rep: Care sunt obiectivele pentru perioada următoare și care ar fi condițiile de care a-ți avea nevoie ca acestea să fie și îndeplinite?
O.C.: Noi am stabilit o politică încă din anii 90 de a dezvolta continuu, dar nu la întâmplare. Nu ne interesează doar cantitativ, ci în primul rând calitativ. Atunci când un practicant ajunge la nivelul de pregătire în care poate să transmită sau să predea mai departe poate deschide un club, să aibă practicanți și să dezvolte sportul. Ne nu interesează să dezvoltăm oriunde și în orice condiții. Vrem o dezvoltare constantă în locul uneia explozive. Repet, principala cerință este legată de calitatea celor care predau pentru că antrenorul sau instructorul este model și va forma elevi după chipul și asemănarea sa, ca sa zicem în felul acesta. Perspectivele sunt cele legate de condițiile în care ne desfășurăm activitatea. Știm că artele marțiale, în general, se practică în săli ale Ministerului Învățământului. Unele săli aparțin de administrațiile locale, altele au o guvernare proprie, astfel că accesul în săli este condiționat de capriciilor unora sau altora. Pe de altă parte, o sală privată costă foarte mult, iar dacă ținem cont că în general activitatea unui club se desfășoară prin autofinanțare, prin cotizațiile pe care practicanții le plătesc. Activitate ce presupune participări la campionate, la stagii de pregătire, echipament, etc…
Rep: Ce ar trebui să știe cineva care s-ar arăta interesat de practicarea Qwan Ki Do-ului?
O.C.: Ceea ce spun de fiecare data celor care își doresc să practice. Să asiste la un antrenament, să vadă despre ce este vorba, să vadă dacă există cât de cât o compatibilitate cu antrenorul sau instructorul și în cazul în care care simte că ceea ce se lucrează i se potrivește este binevenit. Nu putem forța lucrurile pentru că Qwan Ki Do-ul presupune o mulțime de tehnici care nu sunt accesibile tuturor. Noi modelăm și adaptăm tehnicile pe structura fiecăruia. Dacă sunt unii care din cauza masei sau a afecțiunilor medicale nu pot să facă în totalitate tehnicile, nu este nici o problemă, nimeni nu este absurd și să îi oblige să facă ceva ce le-ar agrava starea de sănătate. Ca o paranteză, maestrul fondator despre care am pomenit mai devreme, promovează trei principii: sănătate, securitate, calitate. Deci în primul rând sănătatea. Ori de câte ori este întrebat despre artele marțiale spune că aceastea au ca scop construirea unui individ și nu distrugerea sa. Asta vis a vis de unele discipline care sunt pline de violență, sânge și așa mai departe. Arta marțială nu înseamnă să înveți să-l distrugi pe altul. Arta marțială înseamnă să fii mai bun decât tine însuți de la o zi la alta, mai ales că poate fi făcută toată viața. În Qwan Ki Do avem și un capitol numit Tam Khi The, un fel de gimnastică energetică, care este efectiv pentru sănătate și orice vârstă. Avem tot ce ar căuta un doritor de arte marțiale, dar repet… le recomand celor interesați să se uite, să vadă cum este, dacă simt vreo afinitate față de antrenor să rămână, dacă simt că arta marțială Qwan Ki Do li se potrivește, dar nu le place profesorul să caute un alt instructor și tot așa.
