În 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, judo-ul masculin românesc cucerea două medalii de bronz, prin Mircea Frătică și prin Mihai Cioc.
Frătică a fost sportivul care a spart gheața, aducând prima medalie olimpică la masculin, pentru judo-ul de la noi. Despre acea medalie cucerită pe tărâm american, Frătică își amintește și astăzi cu emoție, ca și cum competiția s-ar fi desfășurat ieri.
„Un astfel de moment nu-l poți uita niciodată. Este unic. În 1984 a fost acea ediție când România a participat la Jocurile Olimpice spărgând blocada impusă de celelalte state comuniste care aleseseră să boicoteze competiția.
De cum delegația noastră a ajuns în America, sportivii noștri au devenit cei mai îndrăgiți, după cei ai țării gazdă. Îmi aduc aminte că am făcut deplasarea cu un charter. Trei sferturi erau sportivi restul – baieți cu ochii albaștri – securiștii care aveau misiunea de a ne supraveghea să nu cumva să rămânem în America. La festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, tot stadionul s-a ridicat în picioare atunci când a apărut delegația României. Și acum parcă trăiesc emoțiile de atunci”, și-a amintit Mircea Frătică.
„Am avut nevoie de șase meciuri pentru a ajunge să mă bucur de cucerirea acestei medalii. La puțin timp după mine, colegul Cioc a cucerit și el bronzul olimpic. Pentru judo-ul românesc a fost o performanță care până astăzi nu a fost depășită la masculin“, a mai spus Frătică.
În acea perioadă, salariul mediu în țară era cuprins între 1.500 și 1.700 de lei. Pentru performanța de la Los Angeles statul român l-a recompensat pe Frătică cu suma de 5.000 de lei impozabili. „Eram în mână cum se spune. Mai ales că primisem premieri destul de bune și după titlul european, dar și după bronzul de la Mondiale“, a adăugat Frătică.
„E o vorbă în sport care zice cam așa: orice sportiv după ce se lasă, devine gloabă. Asta e valabil și cu antrenorii cu metode învechite. Spun cu tristetețe că Federația Română de Judo este condusă în prezent de niște gloabe. Și mă refer aici la antrenorul Florin Bercean, ale cărui metode de pregătire sunt învechite. El e cel care dă linia sportivă a federației. De acolo pleacă tot răul în plan tehnic. Președintele Gușă nici nu există în această ecuație. El doar dă din gură. Bercean e problema, că nu-i lasă pe cei tineri să vină și să preia frâiele judo-ului românesc. Cel mai bun exemplu este cel al lui Adrian Croitoru, un antrenor tânăr, de perspectivă, pe care l-a alungat din judo-ul românesc. Și uitați-vă ce performanțe are acum în Maroc“, și-a spus păsul legendarul judoka.
La 40 de ani distanță de la momentul cuceririi bronzului olimpic, Frătică este sceptic în privința revenirii în lumea bună a judo-ului românesc. „Bercean, chiar dacă a obținut niște rezultate în trecut, pe care nu i le poate lua nimeni, acum ar trebui să înțeleagă că momentul lui a trecut. Dacă federația va avea în continuare parte de astfel de oameni, vă dau în scris că nici în 2028 nu vom avea performanțe la nivel internațional“, a mai spus, cu mâhnire, fostul medaliat olimpic.
De-a lungul anilor, Mircea Frătică s-a intersectat de nenumărate ori cu Marius Vizer, actualul președinte al Federației Internaționale de Judo. „Datorită lui m-am mutat la Oradea. Atunci când dânsul a înființat Liberty Oradea, mi-a propus să vin ca antrenor. Am acceptat imediat și mă bucur că am contribuit și eu la câștigarea Cupei Campionilor Europeni la judo, în 1999, cu echipa Liberty. De atunci, am ramăs aici, pentru tot restul vieții. Legat de implicarea domnului Vizer în dezvoltarea judo-ului românesc, știu că a oferit sute de saltele, mii de kimono-uri și nu numai. Practic, tot sprijinul dânsului a fost concentrat pentru dezvoltarea acestui sport la noi în țară. Intenționa să facă tot posibilul pentru a introduce judo-ul în școli, pentru că se știe că este una dintre cele mai educative discipline sportive. Nu mai spun cât i-a ajutat pe sportivi. Și continuă să o facă. Îmi aduc aminte că pentru câștigarea unei medalii la Europene sau Mondiale, dânsul îi premia personal pe câștigători, din banii lui. Erau premieri care veneau ca un bonus, în afară de ceea ce oferea statul. A fost și va rămâne un om dedicat acestui sport. Și mai pot spune ceva. Un lucru pe care puțină lume îl știe. Toate operațiile sportivilor români, arbitrilor, antrenorilor, atât din judo cât și din fotbalul orădean, care au fost făcute în străinătate, au fost suportate financiar de către dânsul. Din păcate, a fost mințit de prea multe ori de cei din judo-ul românesc, atât în perioada cât a condus Uniunea Europeană de Judo, dar mai ales acum, de când conduce Federația Internațională“, a mai spus Frătică.
România traversează cea mai secetoasă perioadă din ultimii 20 de ani în judo. Suntem în pragul contraperformanței de a nu putea califica nici un sportiv român la Paris 2024.
Sursă: Mediafax
